A karika - Cercul


Marin Sorescu

(Csata Ernő fordítása)


Az úton mendegéltem. Holdvilágnál, úgy, ősszel.
És utolér, majd elmegy mellettem
Egy karika.
Egy nagy vaskarika. Amelyik
Magától ment egyenesen.
Visszanéztem: eldobta volna,
Vagy csak karikázik valaki?
Senki...
Végül is, ki dobta volna el,
Olyan nagy és nehéz - mint egy
kerékráf.

 

Nézek előre; a karika megy a maga útján.
Forgott gyorsan, gyorsan és port kavart.
Éppen akkor jön Calotă a dombról
- Láttad, te?
- Láttam. És elkezd imádkozni.
Mi történhetett, melyik hordóról esett le,
Csak Spânunak vannak még ekkora boros hordói,
Elment és szétesett a hordója...
Csodálkoztunk és találgattuk,
Elfehéredett Calotă, kicsit
megijedt.

 

Ördöngösség,
És előkerül még Gligorie is.
- Láttad, te?
- Nem láttam. Mit lássak?
- A karikát.
- Milyen karikát?
Ghiță, Calotă fia lehajolt és megmutatta
A nyomát a porban. Nyomot hagyott, mint
a szekér.
- Na és, hány szekérnyom van az úton!

 

A karika, mint úthenger ment át
a falun.
Egyesek látták, mások nem.
Úgy, háromból, aki mellett elment,
kettő látta, egy nem...
Ahogy álldogálunk, ismét halljuk Vuuuu - vuu! Uuu!
Uuu!
Akár egy csörgődob...
És látjuk a porfelhőt...
- Álljatok félre, mert jön... Visszatér...
Jött a dombról a karika, mintha tüzes lenne
Ennyi járástól, ennyi szemlétől
Bulzești faluban..

 

Prădător felől jött, úgymond,
át Frățilă-án.
Megragadtam Gligorie kezét:
- Látod, te?
- Mit lássak?
- A karikát.
- Melyik karikát?
- Ezt, amelyik elgurult most mellettünk.
Te nem hallod, hogy reng a föld, csörög,
port csinál...
- Nem gurult itt semmi. Nem hallok és nem látok én semmit.

 

A karika közeledett... megfigyeltük: talán
kabriolet kerék lenne? nem, mert nincs küllője...
És fényes... Olyan, mint a szentek aurája...
Mint amikor egy szent feje a porban
höngörödne.
És az aurája, mint abroncs...
És fényben úszik...
Zúgva gurult... És felforrósodott annyi
forgástól,
Szikrázott, amikor nekiütközött
egy kőnek.
Seculești-en át, most a Gura Racului-nál
és biztosan
Nătărăi völgyébe igyekszik...

 

Közelebb mentem és éreztem az italszagot:
bûzlött a
Tökéletes kör. A mértan... a mértan
habja,
Azaz a lényegek lényege...
Térdre estem,
Olyan könnyen és finoman érintette a falu
göröngyös földjét.
Átgázol Bulzești-en, mintha
A holdon járna, a fenébe!
Megborzongtam és szinte
könnyeztem
Ennyi tisztelettől és csodától.

 

- Na, most láttad? Kérdeztem ismét
Gligoriet, aki a körme alól piszkálta
a földet
Egy gyufaszállal.
- Mit lássak?
- A karikát.
- Milyen karikát?
- Akkor...menj merre indultál, te vaksi!
Nincs mit tárgyaljak olyanokkal, akik csak
azt látják,
Amit az asszony mutat!
- Gyere, te, húzom el Calotát...
Nagy szerencsém volt veled,
Hogy itt voltál...másként,
A karika világgá kürtölné,
Hogy mennyi vak van ebben a faluban.

 

A szemlére érkező tüzes karika meséje
Sokáig keringett nálunk, szájról-szájra.
Nem feledtette a második világháború sem,
Csak később, az átalakulásokkal szorult
háttérbe.

 

És végül azok győzedelmeskedtek, akik
nem látták.

 

 

 


Marin Sorescu

Cercul

Mergeam pe drum. Era lună, așa, toamna.
Și mă ajunge din urmă și trece pe lângă mine
Un cerc.
O tuturigă mare de fier. Un cerc
Care mergea singur pe linie.
M-am uitat în urmă: L-o fi aruncat cineva?
L-o fi dat de-a tuturigă
Nimeni...
Și, la urmă, cine să-l azvârle,
Că era mare și greu - ca o șină de roată
de car.

Mă uit înainte; cercul își vedea de cale.
Se-nvârtea repede, repede și făcea praf.
Tocmai atunci vine al lui Calotă, de la deal
- Îl văzuși, mă?
- Îl văzui. Și începe să se-nchine.
Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scăpat,
Numai Spânu, mai are butii de vin așa de mari,
Plecă și se vărsă putina...
Ne mirăm noi așa și ne dăm cu părerea,
Asta al lui Calotă se făcuse alb, îl cam
speriase
Drăcovenia,
Și mai apare și Gligorie.
- Îl văzuși, mă?
- Nu-l văzui. Ce să văd?
- Cercul?
- Care cerc?
Ghiță al lui Calotă s-a aplecat și i-a arătat
Urma în țărână. Lăsase o urmă ca de roată
de car.
-E, câte urme de roți nu sunt pe drum!


Cercul a trecut, așa, vălăntoace, prin tot
satul.
Unii îl vedeau, alții nu.
Așa, cam din trei, pe lângă care trecea,
Doi îl vedeau, unul nu...
Stând noi așa, auzim iar Vuuuu - vuu! Uuu!
Uuu!
Cam cum face o vuvă mare...
Și vedem nori de praf...
- Dați-vă la o parse, că vine... Se-ntoarce...
Venea cercul de la deal, parcă se înroșise puțin
De-atâta alergat, de-atâta inspecție în
Comuna Bulzești...
Venea dinspre Prădătorul, trecuse ozaca
prin Frățilă
L-am apucat de mână pe Gligorie:
- Îl vezi, mă?
- Ce să văd?
- Cercul
- Care cerc?
- Asta de trece acum pe lângă noi?
Tu n-auzi că se cutremură pământul, vuiește,
scoate praf...
- Nu trece nimic. N-aud nimic. Nu văd nimic.

Cercul s-a apropiat... i-am luat seama: să fi zis
Că e roată de cabrioletă? nu, că n-avea spițe...
Și prea lumina... E așa ca o aoreola de sfânt...
Că și când capul vreunui sfânt s-ar fi rostogolit
în praf
Și aoreola lui îl poartă ca o șină...
Și-l îmbracă în strălucire...
Mergea vâjâind... Și se înfierbântase de-atâta
învârtit,
Scotea scântei, când se atingea de câte
o piatră.
Prin Seculești, acum era aici la Gura Racului
și precis
Voia sã meargă ,și-n Nătărăi la vale...

M-am dat mai aproape și i-am simțit damful:
mirosea a
Rotund perfect. A geometrie... a spumă
de geometrie,
Adică esența esențelor...
Am căzut în genunchi,
Așa de ușor și de delicat atingea pământul
Plin de gloduri, al satului.
Ba, calcă prin Bulzești, parcă-ar fi mers
Pe lună, tu-i mama măsii!
Mă trecuseră fiorii și aproape să-mi dea
lacrimile
De atâta cinste și minune.

- E, acum îl văzuși? L-am mai întrebat odată
Pe Gligorie, care-și scotea pământul
de sub unghii
Cu un chibrit.
- Ce să văd?
- Cercul.
- Care cerc?
- Atunci... du-te unde plecași, bă orbetule!
Că eu n-am ce discuta cu ăștia, care nu văd
decât
Ce le arată muierea!
- Hai, mă, îl trag pe-al lui Calotă...
Avusei noroc mare cu tine,
Că fuseși aici... că altfel,
Ne-ar fi povestit cercul în toată lumea,
Ce orbeți sunt în comuna asta.

Povestea cu cercul de foc, venit în inspecție
A circulat mult la noi, din gură în gură.
N-a reușit s-o stingă nici războiul al doilea,
Abia mai târziu, cu prefacerile, a trecut
pe planul doi

Și, până la urmă, au biruit ăi care nu-l
văzuseră.

 

 

 

A kép forrása